Skip to content

Maraton Gilau 2013 – Nationale de Maraton MTB

Primul meu campionat naţional de maraton MTB

 Sunt concursuri şi sunt concursuri importante iar sunt evenimente pe care nu vrei să le ratezi nici cum. Îti doreşti foarte mult să participi, vrei să dai totul din tine ca să obţii un rezultat bun. Cam aşa mi-am dorit să fie Campionatul naţional de maraton MTB, la MTB Maraton Gilău 2013. Ultima săptămâna înainte de concurs parcă a durat o vecie, îmi doream deja să termin concursul, atât de agitat eram.

A cam plouat toată săptămâna înainte de concurs, dar Munţii Gilăului au făcut faţă ploii şi ne-a întâmpinat cu un traseu foarte ciclabil. Tură de recunoaştere n-am reuşit să fac deci, m-am bazat pe aparatul meu GPS şi itinerul pe care l-am lipit pe ghidonul bicicletei.

Deplasarea am făcut sâmbăta după masă, aşa că am prins şi şedinţa tehnică ca să aflu noutăţile traseului. Cei care nu ştiu prima ediţie a Maratonului Gilău, este de fapt o continuare a maratonului binecunoscut Maros Mtb Maraton şi traseul a cam rămas acelaşi, unul superb. După spusele organizatorilor au fost multe probleme cu marcarea traseului, din cauza localnicilor care mai rupeau benzile, asta nu am să înţeleg de ce.

În dimineaţa concursului am mai primit un update, traseul a fost scurtat cu vreo 7 km, din cauza defrişărilor ilegale, şi a utilajelor lăsate pe drumul forestier. Aşa, cei de la traseul lung, cei care au participat la Campionatul Naţional au scăpat de urcarea către Pape.

Dimineaţa a fost cam frig, şi am ales să mă îmbrac cu câteva straturi de lycra în plus si cu o vestă de ploaie. Alegere inspirată aş zice eu, că n-am avut nici o problemă cu temperatura de-a lungul concursului.

Aşa că se dă startul, cam îngust drumul, dar rapid ajungem pe E60 după care intrăm pe un drum de ţară după care iar pe asfalt şi dupa 5 minute suntem deja pe traseul binecunoscutului maraton amintit mai sus. Lumea se cam grăbea, foarte mulţi s-au bagat în faţă dar, din fericire urma urcarea cea mai lungă din concurs. Din fericire ai loc destul ca să depăşeşti, dar şi aşa am fost martor la o căzătură. Băieţii au reuşit să continue. Am respectat tactica de concurs şi am încercat să merg constant cu puţin sub 100%, ştiind că restul urcărilor sunt mai abrupte, şi chiar şi fără Pape o să fie un concurs greu.

Cadenţa şi pulsul erau ok, traseul era într-o stare impecabilă, aşteptam zona „Austria”, să cobor şi să trec peste  pârâu. Totul fără probleme faţă de anul trecut cu roţile de 26 când bicicleta  era cam nervoasă şi mă scutura în ultimul hal. Am avut puţin pushbike, după pârâu cam vreo 10-15 metrii după care am continuat în şaua bicicletei. Încercam să rămân constant, dar  totuşi să ţin contact vizual cu cei din faţa mea.

Am ajuns şi la punctul unde se despărţeau traseele … pe bike şi continuam ascensiunea către cel mai înalt punct al traseului… cred. Am avut de urcat vreo 50 de metri pe lânga bicicletă după care am ajuns la o stâna unde era să mă rătăcesc dar calmul m-a ajutat şi am găsit marcajele puţin mai jos în vale care au dus pe un single-trail minunat, alunecos, noroios, ud, stâncos deci tot ce se poate. Am savurat, am urlat de bucurie aşa de mult îmi plăcea să cobor pe acolo, probabil m-a şi auzit cineva! 😀 După coborăre am intrat pe un drum forestier, unde m-am oprit pentru o pauză de uşurare, de aici am continuat cu cineva de la categoria 40+, peste puţin timp ne-a ajuns şi Levente György. Omul are un motor extraordinar, cred ca anii petrecuţi în ciclism îşi spun cuvântul.

DSC_2224

Ne oprim la Checkpoint, mâncăm banane, bem isotonic şi continuăm drumul.  Într-o încrucişare simt că fruntea bicicletei  devine instabilă, ma uit în jos şi văd că am pană. Norocul meu cu soluţia care nu lăsa aerul sa iasă rapid. Mă opresc la încrucişare respectivă,  strig la oameni să facă dreapta la vale, lumea mă întreabă dacă am nevoie de pompă sau cameră. Eu încerc să mă liniştesc  că sunt la jumatea concursului şi mai am timp să revin. Scot roata din faţă, scot camera, verific anvelopa……DITAMAI spin!!! Îl scot, şi decid să umflu înapoi cu patronul ce aveam la mine. Foarte rapid, pun roata înapoi, verific presiunea, e super. Continui drumul în compania lui Zsolti Kovács. A doua urcare mai sănătoasă, a cărui nume nu-l ştiu, am parcurs-o împreună, chiar până la  CP-ul următor. Aici am fost prins de colegul de echipă, Zsolt Langviser despre care ştiam ca urcă bine aşa că am pornit primul de la CP şi am forţat pe urcarea care urma, ca să prind pe cei care m-au depăşit in timp ce îmi făceam pana. Pe colegul meu Nicu am reuşit să-l prind pe un fals plat, şi peste puţin timp am rămas singur. Neştiind zona, mergeam cam precaut, lucru  care l-a adus pe Zsolti  mai aproape de mine.

La CP-ul de la Pape, m-am oprit să iau apă că s-a terminat rezerva, el m-a depăşit dar a rămas în câmpul vizual. Am tras cu ce am putut ca să-l prind şi spre norocul meu l-am prins pe o coborâre, el suferind un accident anul trecut şi a fost mai precaut. Dar la ieşire pe asfalt am simţit iarăşi că joacă faţa bicicletei şi m-am oprit în speranţa că dirijorii de trafic o să aibă o pompă, dar n-a fost să fie, aşa că l-am aşteptat pe Zsolti (colegul de echipă) care mi-a aruncat pompa – mersi mult Zsolt. Am umflat roata înapoi în speranţa că o să ţină până la sfârşit. M-a ajuns şi Nicu (coleg de echipă), şi speram să mă tragă puţin. Până la urmă m-a împins, până la ultima urcare mai abruptă unde multă lume împingea bicicleta. Am decis să nu cobor de pe bike şi să urc dealul abrupt dar noroiul alunecos  mi-a dezichilibrat roata din faţă şi trebuia să împing şi eu. Aici a reuşit Nicu să mă surprindă şi a alergat pe lângă bike în sus. Eu mi-am consumat rezervele şi n-am reuşit să ţin pasul, eram deja pe terminate. Am reuşit totuşi să forţez puţin şi să încep ultima coborâre spre Gilău West, moment în care roata din faţă iară s-a lăsat. Am făcut coborărea cu vreo 0,5 BAR în anvelopă şi la prima ocazie m-am oprit şi am umflat ca să pot termina măcar concursul. Din capătul satului am continuat în compania lui Cristian Faur, un rider local cu care am schimbat impresii până la finish. Nu am obţinut rezultatul dorit în clasament, dar în rest sunt foarte mulţimit. Un loc 9 la categoria 30+ unde sunt un proaspăt venit, nu-i rău pentru început. Câştigatorul categoriei, Cristi Jidovu mi-a dat puţin mai mult de jumat de oră, pentru care îl felicit.

Campionatul Naţional de maraton o să fie de acum încolo un concurs unde sper să pot participa în fiecare an. Am învăţat lectia din acest an, la anul sper să fiu şi mai pregătit. Acum urmează 2 săptămâni de pauză, timp în care o să am şi nunta mult aşteptată, după care urmează să punem bazele pentru anul viitor.

Felicitări organizatorilor pentru un eveniment reuşit, traseu natural şi frumos ..şi greu. La fel, felicit şi colegii şi colegele de echipe pentru rezultatele obţinute, felicit şi orădenii careu au venit la acest concurs şi aţi obţinut rezultate notabile sau chiar podium în cazul lui „Okszi”. Sper că o să găsiţi la anul motivaţie destulă ca să reveniţi la acest concurs şi nu numai.

Eu la rândul meu ţin să mulţumesc susţinătorilor mei, KROSSbike.ro care mi-a pus la dispoziţie un bike performant pentru sezonul asta, magazinul Freestyle Sport pentru ajutorul tehnic, NUTREND fără  suplimentele lor n-aş fi rezistat atât de bine, X-factor.ro pentru piesele SPANK şi KCNC, Createch Plus pentru ajutor.

 Photo: Imprezzo Global ; Lungu Dumitru

MAraton Gilau Afis 2013